02.02.2021

Îmbogățirea nejustificată. Comentariu la art.1994 din Codul civil

Autor: av. Oleg Efrim, Managing Partner Casa de avocatură ”Efrim, Roșca și Asociații”

Această adnotare a fost realizată pentru proiectul de adnotare academică a Codului civil – animus.md

Secțiunea a 6-a
Mijloacele juridice de apărare
Articolul 1994. Diminuarea îmbogățirii

(1) Persoana îmbogățită nu este obligată să restituie îmbogățirea în măsura în care ea a suportat un dezavantaj prin dispunerea de îmbogățire sau în altă formă prevăzută la art.1985 (diminuarea îmbogățirii), cu excepția cazului în care persoana îmbogățită ar fi suferit dezavantajul chiar dacă nu obținea îmbogățirea.
(2) Cu toate acestea, diminuarea îmbogățirii nu se ia în considerare:
1) în măsura în care persoana îmbogățită a obținut un substitut;
2) în măsura în care persoana îmbogățită era de rea-credință la momentul diminuării îmbogățirii, cu excepția cazului:
a) când persoana dezavantajată la fel ar fi suferit o diminuare chiar dacă îmbogățirea i-ar fi fost restituită; sau
b) când persoana îmbogățită era de bună-credință la momentul îmbogățirii, diminuarea îmbogățirii a avut loc înainte de scadența obligației de a restitui îmbogățirea și diminuarea îmbogățirii a rezultat din materializarea unui risc care nu poate fi pus pe seama persoanei îmbogățite; sau
3) în măsura în care se aplică prevederile art.1991 alin.(3).
(3) Dacă persoana îmbogățită poate ridica mijlocul de apărare prevăzut de prezentul articol față de persoana dezavantajată ca urmare a dispunerii în folosul unui terț, drepturile persoanei dezavantajate față de acel terț rămân neafectate.

Adnotare:
Originea reglementării: Art. VII – 6.101 DCFR

I.  Scopul reglementării

În cazul în care circumstanțele îmbogățirii se modifică într-o așa măsură, încât face restituirea ei inechitabilă, atunci obligația de restituire urmează să fie redusă. Norma comentată pune la dispoziția persoanei îmbogățite un mijloc juridic de apărare împotriva pretenției persoanei dezavantajate, în situațiile în care îmbogățirea s-a diminuat. Articolul definește diminuarea îmbogățirii, setează condițiile necesare de întrunit, pentru ca persoana îmbogățită să poate folosi acest mijloc de apărare, și determină limitele reducerii răspunderii persoanei îmbogățite.

II.  Condițiile care activează apărarea îmbogățitului în cazul diminuării îmbogățirii

Este în sarcina persoanei îmbogățite să probeze existența condițiilor necesare pentru a se apăra împotriva cererii de restituire, atunci când invocă că există o diminuare a îmbogățirii. În particular, se cere de demonstrat că nu există împrejurările menționate în alin.2, care fac ca diminuarea îmbogățirii să nu se ia în considerație. Astfel, îmbogățitul va trebui să probeze prezența următoarele condiții:

(i) Îmbogățitul a suferit o diminuare a îmbogățirii;

(ii) Diminuarea îmbogățirii nu avea să se întâmple în măsura în care el nu realiza îmbogățirea;

(iii) Îmbogățitul nu a realizat un substitut în schimbul diminuării îmbogățirii;

(iv) Nu știa și nu putea să știe despre caracterul nejustificat al îmbogățirii (îmbogățitul era de bună credință la momentul diminuării îmbogățirii);

(v) Îmbogățitul nu este în prezența circumstanțelor care exclud luarea în considerație a diminuării chiar și atunci când este de bună credință.

(vi) Îmbogățirea nu a fost realizată în temeiul unui contract care a stabilit un preț sau o valoare pentru îmbogățire.

III.  Diminuarea îmbogățirii

Diminuarea îmbogățirii este prima condiție necesară pentru ca îmbogățitul să poată beneficia de apărarea prevăzută de norma comentată. Aceasta presupune o schimbare importantă în situația economică a îmbogățitului, care se manifestă în reducerea activului patrimonial sau majorarea pasivului. În lipsa unui dezavantaj, îmbogățitul nu va putea invoca diminuarea îmbogățirii. Doar un dezavantaj poate crea situația în care restituirea integrală a îmbogățirii ar pune îmbogățitul într-o situație mai rea decât până la obținerea beneficiului.

Alin.1 indică că diminuarea îmbogățirii se realizează prin dispunerea de bun sau în oricare altă formă care se atribuie la un dezavantaj, în sensul art. 1985. La aprecierea diminuării contează faptul că, fiind convins de caracterul aparent justificat al îmbogățirii, îmbogățitul a înstrăinat anumite active sau s-a împovărat cu obligații, ceea ce nu ar fi făcut dacă cunoștea despre caracterul nejustificat al beneficiului obținut.

Dispunerea de bun reprezintă forma tipică care oferă îmbogățitului puterea de a se apăra de pretențiile persoanei dezavantajate privind restituirea îmbogățirii. În rezultatul dispunerii de bun, îmbogățitul suferă o diminuare în patrimoniu, care este atribuită la dezavantaj. Suntem în prezența dispunerii de bun de fiecare dată când dreptul asupra bunului este transmis unei alte persoane. Această formă de diminuare a îmbogățirii presupune că bunul este transmisibil în sensul art.1990.

Ilustrația 1X a oferit lui Z împuterniciri de a administrare a contului său bancar în banca Y, care ulterior a fost revocat. În pofida acestui fapt, Z, din greșeala colaboratorului bancar, a retras din cont suma de 10 000 lei care i-a transmis-o lui X. Descoperind greșeala și fără a cunoaște că Z a transmis banii lui X, banca Y a creditat contul lui X cu suma de 10000 lei.  X nu are pretenții la bancă or nu a suferit nici un dezavantaj în condițiile în care și-a primit banii. Banca are dreptul de a pretinde lui Z suma de 10000 lei deoarece a fost plătită din greșeală, în lipsa oricărei obligații. Z a suportat o diminuare totală a îmbogățirii deoarece a transmis suma integral lui X și poate beneficia de apărarea oferită de articolul comentat. În cazul în care Z este de bună credință, banca Y va putea pretinde restituirea doar de la X. Atunci când Z este de rea credință, banca Y are alternativă de a urmări banii fie de la Z, fie de la X.

Răspunderea persoanei îmbogățite este redusă doar în măsura în care se diminuează îmbogățirea. Persoana îmbogățită are o apărare numai în măsura dezavantajului suportat. Dacă îmbogățitul a pierdut doar o parte din îmbogățire, acesta va datora restituirea celeilalte părți, în caz contrar, situația lui ar rămâne mai bună decât până la îmbogățire.

Ilustrația 2: În ajunul sărbătorilor de Crăciun, X, angajat al unui teatru, a primit prin intermediul unui curier un colet-cadou de la teatru, care conținea un tort, o sticlă de spumant, două conserve cu caviar, o cutie de ciocolate și fructe. În seara când a primit coletul, X a consumat cu familia tortul și spumantul. A doua zi, curierul a revenit și a pretins restituirea coletului, or acesta era destinat pentru o altă persoană cu același nume – colaborator al teatrului. X a consumat cu bună credință tortul și spumantul și nu va datora restituire. În același timp, X va trebui să restituie caviarul, ciocolatele și fructele rămase.

Diminuarea îmbogățirii se poate realiza și prin alte modalități decât prin dispunerea de valoarea care reprezintă îmbogățirea. Astfel, atribuim aici utilizarea prin consum a îmbogățirii, înstrăinarea altor bunuri ale persoanei îmbogățite (drepturi sau bani). În egală măsură, diminuarea îmbogățirii poate fi rezultatul permiterii altor persoane să-i folosească gratuit bunurile, care în mod normal sunt aducătoare de venit. Va avea loc o diminuare a îmbogățirii și atunci când persoana îmbogățită își va majora pasivul patrimonial, prin acceptarea unor obligații. Oricare dezavantaj, în sensul art.1985, suferit de îmbogățit, i-ar putea în principiu deschide calea apărării pentru diminuarea îmbogățirii.

Ilustrația 3: B a primit în calitate de moștenitor testamentar suma de bani în valoare de 300000  lei. Bucurându-se de acest fapt, a decis să facă o donație unei case de copii în mărime de 30000 lei. Suplimentar, a dăruit fiului său automobilul care îi aparținea, în valoare de 100000 lei intenționând să își procure altul mai nou. Mai mult, i-a permis fiului său să trăiască pentru două luni fără plată în apartamentul care îl dădea de obicei în chirie, contra unei chirii de 4000 lei lunar. Ulterior, moștenitorii legali au obținut anularea testamentului în instanța de judecată. Îmbogățirea lui B este nejustificată, din cauza decăderii temeiului legal de a reține beneficiul. B este obligat să restituie îmbogățirea, însă are dreptul de a se apăra pentru diminuarea  îmbogățirii în urma dispunerii parțiale de bun (donația banilor), pentru dezavantajul suferit prin înstrăinarea altui bun care îi aparținea (cadoul făcut feciorului) și pentru oferirea dreptului altei persoane de a-i folosi bunul (permisiunea de a locui în apartamentul care se dă în chirie). Dacă admitem că toate condițiile pentru apărare pentru diminuarea îmbogățirii sunt întrunite, B va fi obligat să restituie doar 162000 lei.

Pentru aplicarea normei comentate este irelevant dacă diminuarea îmbogățirii a avut loc urmare a unui act voluntar al îmbogățitului (dispunerea de bun) sau dacă aceasta este rezultatul altor factori. Astfel, pieirea bunului sau furtul lui vor declanșa apărarea pentru diminuarea îmbogățirii.

Atunci când se decide dacă și în ce măsură diminuarea îmbogățirii poate servi drept apărare pentru îmbogățit, vinovăția ultimului în survenirea diminuării nu contează. Rațiunea normei este de a oferi protecție îmbogățitului, care a presupus în mod rezonabil că îmbogățirea îi aparține. Îmbogățitul trebuie privit ca și un proprietar, care nu trebuie să dea socoteală nimănui referitor la modul în care își tratează proprietatea. Culpa îmbogățitului este irelevantă chiar și în cazul în care a distrus  intenționat îmbogățirea. De asemenea, sunt acoperite cazurile când, în urma unor omisiuni sau atitudinii neglijente, îmbogățirea este deteriorată.

Altfel stau lucrurile când diminuarea îmbogățirii este rezultatul comportamentului vinovat al unui terț. Dacă bunul a fost distrus sau furat de un terț, îmbogățitul obține un drept la repararea prejudiciului cauzat prin delict. Acest drept este examinat ca un substitut al îmbogățirii și conform alin.2 îmbogățitul nu va putea pretinde apărarea în forma diminuării îmbogățirii.

IV.   Diminuarea îmbogățirii care nu oferă dreptul la apărare

Alin.1 și alin.2 se referă la patru cazuri în care, chiar dacă îmbogățitul a suferit o diminuare a îmbogățirii, acest fapt va fi irelevant pentru apărarea sa și îmbogățirea va trebui restituită în volum deplin. Un prim caz, este lipsa legăturii între îmbogățire și diminuarea ei, cerută de alin.1. Celelalte trei sunt prevăzute de alin. 2: (i) obținerea unui substitut care exclude diminuarea îmbogățirii în măsura valorii substitutului: (ii) rea-credința îmbogățitului (iii) obținerea îmbogățirii în temeiul unui contract care include prețul îmbogățirii.

Legătura de cauzalitate. Diminuarea îmbogățirii nu este relevantă și nu va putea fi invocată ca apărare, dacă persoana îmbogățită ar fi suferit dezavantajul chiar și atunci când nu ar fi obținut îmbogățirea. Astfel, norma comentată cere o legătură de cauzalitate: diminuarea trebuie să apară datorită faptului că s-a realizat și/sau s-a menținut o îmbogățire. Cauzalitatea se manifestă de regulă prin pierderea totală sau parțială a îmbogățirii. Legătura de cauzalitate va exista și atunci când bunul este furat sau distrus de terți, sau a pierit în urma unor evenimente naturale: bunul nu ar fi fost pierdut, dacă el nu ajungea la îmbogățit în forma îmbogățirii. Nu va exista legătură de cauzalitate dacă îmbogățitul a pierdut sau i-au fost furate/deteriorate bunuri, altele decât cele care reprezintă îmbogățirea. Similar vom aprecia și în cazul cheltuielilor pe care îmbogățitul le face în mod ordinar și pe care le-ar fi suportat chiar și dacă nu ar fi existat îmbogățirea.

Substitutul. Nu va beneficia de apărare pentru diminuare nici cel care, dispunând de bun a obținut o contraprestație, un substitut (prețul vânzării, un alt bun ce rezultă din contractul de schimb, o despăgubire de asigurare în cazul furtului sau pieirii bunului etc). Situația patrimonială a îmbogățitului în acest caz nu este mai rea ca până a dispune de bun, astfel încât, persoana dezavantajată va putea pretinde îmbogățirea în volum deplin (cu condiția că substitutul este egal ca valoare cu îmbogățirea de care s-a dispus).

Rea-credința îmbogățitului. Ca regulă, diminuarea îmbogățirii declanșează apărarea atunci când persoana îmbogățită este de bună credință. Cel care în mod rezonabil a considerat că are dreptul la beneficiile obținute este îndreptățit, la fel, ca și o persoană care știa cert că bunurile îi aparțin, să nu fie pus într-o situație mai dezavantajată după ce va restitui îmbogățirea decât a fost, până la obținerea ei. Alin.2 p.(2) conține două excepții care deschid, în mod excepțional, calea folosirii apărării pentru diminuarea îmbogățirii chiar și pentru îmbogățitul de rea-credință. În primul caz este vorba de situațiile când persoana dezavantajată la fel ar fi suferit o diminuare, chiar dacă îmbogățirea i-ar fi fost restituită. În aceste situații, dezavantajul ar fi survenit indiferent la cine s-ar fi aflat îmbogățirea și din acest considerent, îmbogățitul este împuternicit să pretindă apărarea pentru diminuare. Ține de obligația îmbogățitului să demonstreze că diminuarea îmbogățirii era inevitabilă, indiferent de locația ei  și că ar fi avut loc chiar dacă  el ar fi restituit îmbogățirea persoanei dezavantajate.

A doua excepție prevăzută de alin.2, p. (2) când nu este cerută buna credință se referă la cazul în care diminuarea îmbogățirii este rezultatul pierderii bunului în urma survenirii unui risc pentru care îmbogățitul nu este responsabil. Excepția protejează persoana care a obținut beneficiul cu bună credință și înțelege că îmbogățirea este nejustificată (încetând astfel să mai fie de bună credință) înainte ca pierderea să aibă loc. Rațiunea acestei excepții rezidă în faptul că îmbogățitul care a realizat că deține o îmbogățire nejustificată dispune de o perioadă de timp rezonabilă pentru restituirea îmbogățirii (art. 861). Pentru această perioadă, nu i se poate pretinde să fie considerată ca un asigurator al bunului care trebuie restituit. În cazul în care bunul este pierdut în lipsa culpei îmbogățitului, ultimul este în drept să invoce apărarea pentru diminuare și nu va trebui să plătească valoarea bunului.

Ilustrația 4: Y a comandat de la o librărie on-line o carte valoroasă. Din greșeală, librăria a executat comanda de două ori, în doua zile diferite. Y a înțeles că librăria a greșit, însă nu a returnat cartea imediat, deoarece a trebuit să plece într-o deplasare de serviciu. La întoarcere a realizat că apartamentul i-a fost spart și alături de alte bunuri valoroase, a fost furată și cartea expediată greșit. Y va putea invoca apărarea pentru diminuarea îmbogățirii deoarece (a) a primit îmbogățirea cu bună-credință (b) obligația de a returna cartea încă nu era scadentă și (c) Riscul furtului nu este un risc pentru care Y s-ar face responsabilă (cu condiția că a întreprins măsurile de precauție obișnuite pentru protejarea proprietății în timpul absenței sale).

Îmbogățirea realizată în temeiul unui contract. Alin. 3 exceptează dreptul îmbogățitului de a invoca apărarea pentru diminuarea îmbogățirii atunci când beneficiul a fost obținut în temeiul unui contract, care a stabilit un preț sau o valoare pentru îmbogățire. Rațiunea acestei excepții rezidă în faptul că, încheind un contract care presupune contraprestație, părțile cunosc întinderea obligației de restituire, în cazul în care ea va surveni. Dacă un contract sinalagmatic devine nul, fiecare parte va trebui să restituie ceea ce a primit pentru executarea contractului. Dacă una din părți nu poate restitui bunul primit, ea va fi ținută să restituie valoarea bănească a îmbogățirii menționată în contract, fără a putea invoca limitarea răspunderii pentru diminuarea îmbogățirii.

V.   Drepturile persoanei dezavantajate împotriva terțului beneficiar

16.  Alin.3 conferă dreptul persoanei dezavantajate de a se îndrepta împotriva terțului care a beneficiat de bunul,  care reprezintă diminuarea îmbogățirii pentru îmbogățit. Rațiunea este următoarea: persoana îmbogățită trebuia să restituie îmbogățirea persoanei dezavantajate. În urma dispunerii de bun în favoarea terțului, răspunderea îmbogățitului este exclusă sau limitată, în rezultatul diminuării îmbogățirii.  Din acest considerent, îmbogățirea terțului este atribuită la dezavantajul persoanei dezavantajate. A se vedea adnotarea la Art.1988 alin.2 (Transmiterea subsecventă cu bună-credință).

Va urma…

Comentariul la art. 1979 poate fi citit aici, iar la art. 1980 și art. 1981 din Codul civil îl puteți găsi aici. La fel, comentariul la art.1982 și art. 1983 poate fi citit aici. Mai mult, aici poate fi accesat comentariul la art.1984 și art. 1985. Iar comentariul la art. 1986 și art. 1987 poate fi accesat aici. Adnotările pentru art.1988 și art. 1989 pot fi accesate aici. Adnotarea la art. 1990 și art. 1991 poate fi accesată aici. Mai mult, comentariu la art.1992 și art. 1993 din Codul civil poate fi accesat aici.

Mai mult, la acest subiect poate fi vizualizat și ultimul episod marca Martorii lui Justinian.