Afacere din creativitatea altora sau de ce franchisingul ar fi un start-up reușit

Autor: Ilona Panurco Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Cei care doresc să fie antreprenori, dar nu au timp sau resurse pentru a-și crea un brand, strategii de marketing, resurse umane, publicitate, aprovizionare, desfacere, apelează la franchising. Prin achiziția franchisingului, antreprenorului i se oferă posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o companie, care deține un renume pe o piață specifică. Afacerea se „copiază” la toate nivelele, inclusiv la nivel de branding, politică de marketing, politică de personal, politică de prețuri și calitate.

Compania care oferă franciză obține venit din produsele sale creative (dreptul de autor, secretele de producție comercială sau alte tehnici, instruirea personalului şi monitorizarea afacerii) și din reputația sa în care a investit cu ceva timp în urmă. Deși franchisingul are multe avantaje, conform datelor AGEPI, din 1994 până în prezent, au fost înregistrate doar 41 de contracte de franchising, dintre care 7 au fost reziliate, iar la 17 contracte a expirat termenul. Printre companiile care activează în Republica Moldova în bază de franchising înregistrat la AGEPI sunt: Andy`s Pizza, Pizza Mania, TONY & GUY, Tirex Petrol, Planeta Sushi, Il Patio, Hertz, Fourchette, La plăcinte, OVS. În România, franchisingul este popular. Cifrele de afaceri ale companiilor care activează în bază de franchising ajung la milioane de euro. Iată câteva societăți bine cunoscute din România, dezvoltate în regim de franchising: Carrefour, Metro, McDonald’s, Kentucky Fried Chicken sau Gregory’s, Marks & Spencer, Nautica, Stefanel, Shell etc.

Reglementarea franchisingului în legislația Republicii Moldova

Franchisingul este reglementat de Legea nr. 1335 din 01.10.1997 cu privire la franchising, Codul civil (articolele nr. 1171- 1178) și Hotărârea Guvernului nr. 612 din  12.08.2011 pentru aprobarea Regulamentului privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială.

Astfel, potrivit legislației, franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchiser acordă părţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistență tehnică şi organizatorică a acestuia Pentru existența relațiilor de franciză, marca franchiserului trebuie înregistrată ca obiect al proprietății intelectuale pe teritoriul pe care dorește să ofere franchising.

Altfel spus, transmiterea politicilor și instrucțiunilor de activitate nu oferă protecție franchisee-ului dacă nu se transmite și o marcă înregistrată pe teritoriul pe care activează franchisee-ul. Drept consecință a neînregistrării mărcii de către franchiser pe teritoriul Republicii Moldova, va fi imposibilă înregistrarea contractul de franchising la AGEPI. Neînregistrarea contractului de franchising îl lipsește pe franchisee de protecție împotriva concurenților care au încheiat contract de licență sau de franchising cu același contragent pentru aceleași produse/tehnologii/servicii/marcă, pentru același teritoriu. Datele despre contractele de franchising înregistrate la AGEPI se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI).

Investiții de bază

Pentru a lansa o rețea de franchising, franchiserul va investi resurse creative, umane,  financiare, organizatorice și resurse de timp pentru elaborarea, dezvoltarea și impunerea pe piață a propriului brand și a imaginii companiei, a serviciilor/produselor sale și dezvoltarea rețelei de franchising.

Totodată, se vor solicita resurse pentru antrenarea personalului franchisee-ului la inițierea și derularea afacerii, oferirea suportului la implementarea francizei. Pentru a beneficia de dreptul de utilizare a brandului, de transmiterea know-how-ului, formarea personalului etc., franchisee-ul va achita:

– taxa de acordare a franchisingului (suma depinde de notorietatea mărcii și/sau serviciile incluse în pachetul de franchising), și

– redevențe (plăți periodice exprimate de obicei în procent de la cifra de afaceri); precum și se va obliga să mențină permanent un anumit standard de calitate și să investească în menținerea și dezvoltarea acestuia.

Oferirea ulterioară de către franchiser a suportului prin antrenarea personalului, transmiterea produselor/tehnologiilor noi se va efectua fie din contul redevenței, fie ca serviciul separat, pentru care franchisee-ul va achita aparte. Aici se va ține cont de abordarea fiscală a plăților achitate de către franchisee. Astfel impozitarea redevenței și impozitarea plăților pentru servicii este diferită. Aceste aspecte financiare urmează să fie luate în calcul și reglementate în contractul de franchising.

Nuanțe

Contractul de franchising trebuie să conțină numărul titlului de protecție al obiectului de proprietate industrială (de exemplu, marcă). În cazul în care sunteți cel care preia franchisingul, aveți grijă ca titlul de protecție să fie înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova.

În cazul în care oferiți franchisingul în afara țării, înregistrați-vă marca și alte obiecte industriale aferente pe teritoriul statelor unde vă doriți extinderea prin franchising sau unde activează contragentul dumneavoastră. Franchisingul, ca relație juridică, nu se va confunda cu:

– „reprezentanța” unei companii străine. Reprezentanța ce va practica activitatea de antreprenoriat se înregistrează în calitate de persoană juridică separată în formă societate cu răspundere limitată sau societate pe acțiuni. Reprezentanța ce va avea doar activitate cu caracter pregătitor poate fi înregistrată ca „reprezentanță” (branch) la organul fiscal, fără a constitui o persoană juridică separată;

– companie locală ce este parte a unui grup internațional de companii, sau

– companie locală ce a încheiat contract(e) de licență exclusivă/neexclusivă cu o companie cu renume pentru un anumit tip de produse/servicii.

Deși astfel de companii preiau de la compania-mamă/grupul de companii atât branding-ul, cât și politicile de marketing și calitate, modelul după care activează diferă mult din perspectiva formei corporative, a necesității și a volumului de investiții, a responsabilității contractuale față de cel care oferă imaginea și politicile esențiale de activitate. Totodată, nu se exclude posibilitatea ca relațiile dintre compania-mamă/grupul de companii să fie bazate și pe relații de franchising. Totul depinde de politica corporativă și de extindere a companiei deținătoare de brand și tehnologii/politici specifice. La negocierea contractului de franchising, francesee-ul va avea grijă:

– să se asigure că ceea ce cumpără este cu adevărat franchising, că a avut succes, că există un „know-how” valoros care justifică investiția;

– să verifice dacă franchiserul asigură asistența la inițierea activității, cât și pe parcursul derulării acesteia;

– să verifice înregistrarea mărcii și a altor obiecte de proprietate intelectuală pe teritoriul pe care vrea să preia în baza franchisingul;

– să estimeze valoarea investiției, perioada estimată de recuperare a acesteia, volumul și tipul resurselor personale de care se are nevoie pentru afacerea de succes;

– să depună maxim efort pentru a dezvolta afacerea pe teritoriul ocupat în limitele politicilor de marketing și a politicilor de extindere oferite de franchiser;

– să facă o analiza de oportunitate pentru a stabili dacă respectiva afacere se poate adapta la specificul local, deoarece dacă franchisingul a avut succes în alt stat, nu înseamnă ca va avea succes și în Republica Moldova;

– să utilizeze întocmai tehnologia, politicile interne, metode de comercializare folosite în rețea,„know how” transmis și să evite orice abatere de la acestea fără a coordona cu franchiserul.

Relațiile de franchising sunt complexe. O abordare precaută, însoțită de evaluare economică și juridică vă va salva de la o investiție într-o iluzie frumos „vândută”.