Hai să divorțăm… inteligent!

Autor: Corina Oprea, avocat, Casa de avocatură „Efrim, Roșca și Asociații”

Deși ne jurăm, în fața altarului și înaintea legii, dragoste veșnică, fidelitate fără limite, susținere „la bine și la greu”, se pare că, din păcate, deseori, și asta are un sfârșit. Divorțul… Un cuvânt cu multă însemnătate emoțională, psihologică și materială chiar. Cu toate că nimeni nu planifică să divorțeze atunci când fluturii pun stăpânire pe stomac, inimă și minte, e bine să fiți informați. Și dacă veți ajunge să faceți acest pas dificil, vă recomandăm să o faceți inteligent. Așadar, hai să divorțăm! Pentru început trebuie să cunoașteți că divorțul poate fi făcut prin două căi: fie la Oficiul Stării Civile, fie prin instanța de judecată. La Oficiul Stării Civile sunteți în drept să divorțați dacă:

– nu aveți copii minori împreună și/sau avere de împărțit;

– celălalt soţ a fost: – declarat incapabil; – declarat dispărut; – condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.

Dacă aveți copii minori și/sau proprietate comună, procedura de divorț o veți porni prin intermediul instanței judecătorești. Ceea ce trebuie să faceți:

– vă adresați în instanța de judecată cu o cerere de desfacere a căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și partajarea averii;

– neapărat trebuie să solicitați și o pensie de întreținere de la celălalt părinte pentru copii minori.

În cazul în care sunteți inapt de muncă, solicitați și o pensie de întreținere pentru Dvs.

Odată ce începe procesul, instanța de judecată vă va oferi un termen de împăcare, prevăzut de Codul familiei, de la 0 la 6 luni, cu excepţia situațiilor în care divorţul este pornit pe motivul violenţei în familie (confirmate prin probe), precum și în situația în care ambii soți vor divorțul imediat. Dacă nici în această perioadă nu ajungeți la un numitor comun, judecătorul va începe examinarea cauzei Dvs.

Este importantă să țineți cont: În lipsa acordului soţiei, soţul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidităţii acesteia şi timp de un an după naşterea copilului, dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte (art.34 din Codul familiei).

Conform legii, se prezumă că proprietatea comună în devălmășie a soților este în cote părți egale ideale, câte ½ pentru fiecare soț, până la proba contrară. Astfel, dacă puteți dovedi că partea Dvs. este mai mare, și/sau dacă ați investit din contul propriei averi și ați sporit simțitor valoarea bunurilor, instanța de judecată va stabili acest lucru și va dispune partajarea în funcție de probele anexate.

Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobândite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sunt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobândit.

Dacă, la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse interesele persoanelor terţe, instanţa judecătorească va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.

Vă recomandăm:

Pentru a scăpa de emoții inutile și pentru a nu lăsa frustrările să vă domine rațiunea, încercați să soluționați această „etapă” cât se poate de diplomat și inteligent. Încercați să ajungeți la un acord care să anticipeze acțiunile Dvs. Stabiliți custodia copiilor, precum și modul în care vor fi partajate bunurile. Cel mai bine, adresați-vă unui notar și dispuneți împărțirea bunurilor amiabil. Semnați un acord de partajare, care va fi autentificat notarial și care va exprima dorința conștientă a ambilor soți. Ulterior, prezentați acest act în instanță, care doar va constata modalitatea în care vor fi împărțite bunurile.

Dacă nu vă reușește să soluționați amiabil și să negociați, iar pe lângă asta vă face rău emoțional să dați ochii cu „viitorul fost/ă soț/soție”, apelați la un avocat, care vă va reprezenta interesele în instanța de judecată și care va negocia în locul Dvs.

Este foarte actual și, deja, practicabil – contractul matrimonial. Întotdeauna aveți la dispoziție posibilitatea de a încheia un astfel de contract. Și până la căsătorie, și în timpul ei. Prin acest contract stabiliți foarte clar CE și CINE. Ca să deschid paranteza, cine și ce primește, în ce măsură/cantitate, ce bunuri aparțin fiecăruia dintre soți, inclusiv și faptul că la averea unuia dintre soți celălalt nu poate pretinde. Un contract matrimonial vă oferă o varietate de soluții, pe care le negociați între voi și în cazul în care le acceptați reciproc, semnați contractul la notar. Și punct!

Drept dovadă a desfacerii căsătoriei este certificatul de divorț. Și aici evidențiem două situații:

– În cazul desfacerii căsătoriei la Oficiul de Stare Civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorţului.

– În cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă. Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la data când hotărârea privind desfacerea căsătoriei a rămas definitivă, o copie a acesteia Oficiului de Stare Civilă din raza ei teritorială, care vă va emite certificatul de divorț. Trebuie să cunoașteți că nu aveți dreptul să încheiați o nouă căsătorie până la obţinerea certificatului de divorţ.

Și, la final: Nu uitați, indiferent de situația în care vă aflați, precum și circumstanța care v-a determinat să faceți acest pas, găsiți toleranță, înăbușiți emoțiile și lăsați rațiunea să judece la rece. Iar dacă aveți copii, fiți buni! Ei trec printr-un „divorț sufletesc” destul de turbulent. Iată de ce, divorțați inteligent!